Tu nu-mi fagaduiesti surasul si nici intelepciunea. Dar ce alta intelepciune mi-as putea dori decat cea a dragostei care imbratiseaza, iata, iarasi, cu recunostinta toate lucrurile din jur, care stie ca toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodata si melancolia, singura, nu poate justifica o viata. Iesind din baie cu trupul siroind de apa, scuturandu-ti parul blond, tu zeita mea, umpli de incantare tot ce e uman in mine. In carnea ta palpita toata setea de fericire, toate sperantele si temerile trupului intins pe nisip, langa marea inflorind in lumina. Trupul tau parca striga: iata de cata frumusete si de cata dragoste este in stare omul!
Iar daca omul este masura tuturor lucrurilor, privind la tine constat cu siguranta ca este si masura iubirii. Am senzatia ca tot ce atingi se preface in lumina. Tu esti lumina flacarii ce arde aripile fluturelui in care ma transform de fiecare data cand te privesc. Iubesc verdele. Culoarea a carei frumusete nu se regaseste in smaralde, in pajistile de la munte, in padurile virgine, in muschii pufosi si nici in mugurii primavaratici. Doar in ochii tai e culoarea perfecta care-mi imblanzeste sufletul.
Chipul tau face orice oglinda fericita si mandra ca a avut privilegiul sa reflecte o opera de arta. Esti intruchiparea visului meu de nemurire, ma faci sa nu-mi pese cand va veni sfarsitul de vreme ce-am reusit sa te strang in brate. Iti ofer totul, iti ofer locul meu in Rai! Nu am nevoie de el pentru ca Raiul meu este alaturi de tine. Iti ofer Ingerul meu pazitor sa fii de doua ori mai in siguranta. Iti cer in schimb sa existi pentru mine.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu